loading...



Blog

ARTICOLE

appendicitis-treatment.png

Mucocelul apendicular este o boală rară (0,3% din toate apendicectomiile) şi se caracterizează prin acumularea de material mucoid în lumenul apendicular. Etiopatogenia poate fi inflamatorie sau neoplazica. Patru entităţi pot fi diferenţiate pe baza caracteristicilor histopatologice epiteliale: mucocelul apendicular simplu (AM), mucocel cu hiperplazie epitelială, chistadenomul şi chistadenocarcinomul care reprezinta forme neoplazice.

Diseminarea celulelor neoplazice şi a materialului mucoid în cavitatea abdominală, cauzata de perforatia apendiculara reprezinta din punct de vedere clinic pseudomyxoma peritonei, care reprezinta evoluţia dramatică în 10-15% din cazuri.

Din punct de vedere clinic, poate ramane asimptomatic sau se poate manifesta cu dureri abdominale, care pot fi asociate cu prezenta unei mase palpabile. Cea mai frecventă manifestare clinică este durerea în fosa iliacă dreaptă. Diagnosticul preoperator este rar si este mult mai frecvent pus intraoperator.
Terapia chirurgicala este fundamentala: apendicectomia este curativa pentru mucocelul apendicular simplu, pentru mucocelul apendicular cu hiperplazie epitelială şi pentru chistadenomul apendicular de bază intacta; rezectia cecala este indicata pentru chistadenomul cu baza mare de implantare; hemicolectomia dreapta reprezinta tratamentul de electie în cazul chistadenocarcinomului apendicular.

PREZENTARE DE CAZ

Pacienta CC, in varsta de 49 ani, s-a prezentat la consultul chirurgical cu dureri in fosa iliaca dreapta (zona din dreapta jos) insotite de sindrom dispeptic (greata,varsaturi,lipsa poftei de mancare).

Ecografia abdominala a evidentiat o colectie lichidiana in zona respectiva,diagnostic intarit si de examenul RMN.

Pacientei i s-a propus interventia laparoscopica si s-a evidentiat tumora apendiculara cu baza mica de implantare – s-a efectuat apendicectomie laparoscopica iar piesa a fost trimisa la examen histopatologic (chistadenom mucinos -rezectie completa).Examenul colonoscopic (inclusiv biopsiile din zona apendiculara) si examenul RMN nu au aratat modificari,astfel incat in acest caz,apendicectomia a fost tratamentul adecvat si nu necesita tratament complementar.

Pacienta va intra in potocolul standard de urmarire postoperatorie.


Laparoscopy.png

Laparoscopia este o procedura chirurgicala care se realizeaza prin incizii foarte mici la nivelul abdomenului, folosind instrumente de specialitate. Un instrument subţire, numit laparoscop, este introdus in cavitatea abdomenului şi oferă chirurgului o imagine extrem de clară, pe un monitor TV, din interiorul cavitatii abdominale.

Laparoscopul este dotat cu lentile ca si telescopul, pentru a amplifica structuri ale corpului, o lumină puternică, pentru a le lumina, si o camera video in miniatura. Camera trimite imagini din interiorul corpului la un monitor TV, în sala de operatie. Instrumentele chirurgicale de specialitate pot fi introduse in cavitatea abdominala prin incizii mici. Acest tip de chirurgie este numita “chirurgie minim invaziva”, datorita inciziilor foarte mici utilizate si totodata a impactului minim asupra structurilor organismului.

Termenul laparoscopie este utilizat atunci când acest tip de intervenţie chirurgicală se efectuează în abdomen. In specialitatea ortopedie, aceasta tehnica se numeşte artroscopie.

Termenul LAPARO provine de la un cuvânt grecesc care înseamnă “flanc” (regiunea corpului dintre coaste si solduri).
Laparoscopia (abordul minim invaziv) este interventia chirurgicala ideala pentru pacient pentru ca foloseste doar cateva incizii foarte mici, in comparatie cu chirurgia clasica deschisa, care necesită o incizie mai mare, ce taie si straturile de sub piele (muschi, etc.).
Inciziile mici provoaca daune minime organismului (piele, muschi, grasime), astfel că pacientul poate merge acasă mult mai devreme.
Mulţi oameni se pot întoarce la locul de muncă şi la rutina lor normala in trei până la cinci zile dupa operatie. În schimb, dupa operatia clasica deschisa, acest timp se poate prelungi pana la cateva saptamani.
Complicatiile postoperatorii si durerea dupa operatie sunt mult diminuate.
Inciziile pentru cele mai multe tipuri de chirurgie laparoscopica se vindeca fara cicatrici vizibile. În chirurgia laparoscopică utilizata la persoanele de sex feminin din protocolul de diagnosticare a infertilitatii rezultatele estetice sunt foarte bune.

Ce fel de anestezie este folosita pentru interventiile laparoscopice?

Pentru toate interventiile laparoscopice se foloseste anestezia generală (relaxeaza muschii si operatia se poate efectua in conditii optime).

Ce tipuri de interventii chirurgicale pot fi efectuate apeland la laparoscopie?

Tipurile de interventii chirurgicale care se pot realiza cu ajutorul acestor tehnici noi, minim invasive, sunt multiple. Acestea includ interventiile pe abdomen, inima, organe de reproducere, nervi, ureche, nas, sinusuri, gat, articulatii, urologie si vase de sange.
Chirurgia laparoscopica minim invaziva poate fi o alegere potrivită pentru urmatoarele patologii:

Bolile organelor abdominale:

Procedurile ginecologice, inclusiv:

Care sunt posibilele riscuri asociate laparoscopiei?
Deoarece laparoscopia implică “daune” minime la nivelul tesuturilor organismului, aceasta este, în general, mult mai sigura decât interventiile clasice deschise. O complicatie este o problemă neprevăzută, care apare în timpul sau după intervenţia chirurgicală, cum ar fi hemoragii interne sau leziunile unui organ sănătos.
Riscurile pentru orice tip de interventie chirurgicala pot fi mai mari pentru persoanele care sunt obeze, fumatoare sau au probleme de sănătate associate (boli de inima, diabet, boli care scad imunitatea).
Laparoscopia necesită anestezie generală, care poarta anumite riscuri. Anestezia generala, moderna, este mult mai sigura iar reacţiile adverse sunt rare. Leziunile vaselor de sange sau ale organelor interne, care pot provoca sângerări, reprezinta o complicatie rara dar posibila a laparoscopiei.
Uneori, operatia nu poate fi finalizata cu succes prin laparoscopie. In acel moment, medicul poate converti interventia la cea clasica pentru a finaliza operatia (chiar si medicii cei mai experimentaţi, uneori, descopera in timpul operatiei ca nu o pot finaliza asa cum a fost planificata – laparoscopic). Există mai multe motive pentru care medicul ar putea converti la o operaţie deschisă. Boala pacientului, de exemplu, se poate dovedi a fi diferita sau mai extinsă decât a crezut iniţial. Pacientii care au avut interventii chirurgicale anterioare în aceeaşi zonă pot dezvolta tesut cicatricial, care fac dificila pentru medic interventia laparoscopica.


Detect-Appendicitis-During-Pregnancy.png

Apendicita acuta în timpul sarcinii este relativ rară, dar are o morbiditate semnificativa si este o cauză importanta a mortalităţii materne şi infantile. Durerea abdominala este cel mai frecvent simptom care apare. Diagnosticul precis de apendicită în timpul sarcinii este o mare provocare, deoarece semnele si simptomele pot varia în funcţie de trimestrul în care pacienta se prezintă.
Deşi este o patologie rara in timpul sarcinii, apendicita acuta este una dintre cele mai comune cauze de abdomen acut chirurgical (aproximativ 1 la 1500 sarcini).
Media de varsta, dupa majoritatea studiilor, este de 28 ani, iar incidenta maxima este in trimestrul II de sarcina.

CUM SE PUNE DIAGNOSTICUL CORECT?
Cele mai frecvente simptome care apar sunt anorexia, greaţa, vărsăturile, durerile abdominale, in fosa iliaca dreapta (zona abdominala, dreapta,jos).
Febra si tahicardia (ritm accelerat al batailor de inima) sunt mai putin frecvente.
Durerea abdominala in hipocondrul drept (zona abdominala, dreapta,sus), contractiile uterine, disuria şi diareea pot fi, de asemenea, prezente.
S-a demonstrat ca pozitia apendicelui se schimbă în timpul sarcinii, cu o deplasare în sus direct proportionala cu marimea sarcinii.

INVESTIGATII NECESARE
Ecografia abdomino-pelvina s-a dovedit a fi cea mai buna metoda de diagnostic a apendicitei acute aparute in sarcina (metoda neinvaziva, neiradianta), desi dupa varsta gestationala de 35 saptamani prezinta dificultati tehnice, dificultati de vizualizare si de identificare a apendicelui.
Tomografia computerizată a fost recent dovedit a fi un instrument sigur şi de încredere pentru a identifica cu precizie modificările apendiculare în apendicita acuta (trebuie insa sa se efectueze cu un nivel de radiatii acceptat in sarcina).
Analizele de laborator nu sunt de mare ajutor datorita leucocitozei (numar crescut de leucocite – marker de infectie) aparute in mod normal in timpul sarcinii iar aceasta crestere nu trebuie interpretata ca un indicator clar de apendicita.

MANAGEMENT SI TRATAMENT
Timpul optim al intervenţiei chirurgicale s-a dovedit a fi sub 24 de ore de la prezentarea pacientei, avand rol vital în reducerea atât a morbidităţii materne şi fetale cat si a mortalitatii. Intârzieri chirurgicale de mai mult de 24 de ore de la momentul prezentării au fost asociate cu perforatii apendiculare si implicit peritonite de cauza apendiculara corelate cu pierderi semnificative fetale.

Utilizarea unor clase de antibiotice în timpul sau după intervenţia chirurgicală poate expune fătul la risc teratogen. Gentamicina şi aminoglicozidele similare au fost asociate cu nefrotoxicitate si ototoxicitate, în timp ce tetraciclinele pot cauza decolorarea dintilor permanenti si malformaţiile oaselor lungi. Fluorochinolonele (ciprofloxacin, s.a.) pot provoca displazia cartilajului si artropatii la copii, deci nu sunt recomandate în mod curent în timpul sarcinii.
În cazul în care apare perforatia apendicelui cu peritonită,antibioticele cu spectru larg, cu acoperiri anaerobe, cum ar fi cefalosporinele ar fi indicate.

OPERATIE CLASICA SAU LAPAROSCOPICA?
Sarcina nu este considerata a fi o contraindicaţie pentru abordul laparoscopic pentru apendicectomie. Când apendicita acuta la gravida este suspectata pe langa consultul unui medic ginecolog este necesar si consultul unui medic specialist chirurg.Chirurgia laparoscopică la pacientele gravide nu a fost larg acceptată în trimestrul doi si trei ca urmare a îngrijorarii cu privire la efectele dioxidului de carbon asupra fătului (in aceste cazuri se prefera ca in locul dioxidului de carbon necesar insuflarii cavitatii abdominale sa se foloseasca protoxid de azot).

Cu tehnica îmbunătăţită, chirurgia laparoscopica a demonstrat numeroase avantaje faţă de tehnica deschisa: scăderea durerii postoperatorii, reducerea timpului de spitalizare si risc mai mic de infectii postoperatorii.

Postoperator, mobilizarea precoce este indicata pentru prevenirea tromboembolismului.


Copyright Dr. Gabriel Matei 2010-2017.

Scroll Up