loading...



Blog

ARTICOLE

appendicitis-treatment.png

Peritonita este definită ca un proces inflamator al membranei seroase ce acopera cavitatea abdominală şi organele conţinute în aceasta. Peritoneul, care este un mediu steril, reactioneaza la o varietate de stimuli patologici cu un raspuns inflamator destul de uniform. În funcţie de patologia care sta la baza acestui proces, peritonita rezultată poate fi de cauza infecţioasa sau sterila (chimica sau mecanica).

Peritonita este, cel mai adesea, cauzata prin perforarea de organe din cavitatea abdominala, dar poate rezulta, de asemenea, datorita altor iritanţi, cum ar fi corpuri străine, bila dintr-o vezica biliară perforata sau un ficat lezionat, traumatizat, sau acid gastric ca urmare a unui ulcer perforat, patologie genital (piosalpinx sau chist ovarian, la persoanele de sex feminin). Pacienţii se pot prezenta cu un debut acut sau un debut lent, insidios al simptomelor.

Peritonitele sunt clasificate ca primare (de exemplu, de la difuzarea hematogena – prin sange), secundare (legate de un proces patologic, la un organ visceral, cum ar fi perforarea, diferite traume sau postoperatorii) sau o infecţie terţiara (de exemplu, persistentă sau recurentă după terapia iniţială adecvată).

Infecţiile peritoneale sunt în continuare impartite in generalizate si localizate (abcese intra-abdominale).

Peritonita acuta primara (SBP) are loc în absenta unei surse aparent intra-abdominale de infecţie şi se observă aproape exclusiv la pacienţii cu ascită aparuta la pacientii cu boli hepatice cronice. Intre 10% si 30% dintre pacienţii cu ciroză şi ascită dezvolta SBP.

Cauzele cele mai frecvente ale peritonitei secundare (SP) includ apendicita acuta perforata, ulcerul gasto-duodenal perforat, perforatii colonice provocate de diverticulită, volvulus sau neoplasme, strangularea si necroza intestinului subţire (boala Crohn, diverticul Meckel, hernii abdominale si eventratii strangulate, ischemie intestinala, procese neoplazice), pancreatita acuta necrozanta, colecistita acuta gangrenoasa perforata, patologie pelvina (genitala) inflamatorie.

Peritonita tertiara reprezintă persistenţa sau recurenţa infecţiei peritoneale, aparent, în urma terapiei adecvate pentru peritonitele primare si secundare, adesea, fara patologie cauzata de organe viscerale. Pacienţii cu peritonită terţiara, de obicei, se prezinta cu un abces sau flegmon cu sau fără fistulizare. Peritonita tertiara se dezvoltă mai frecvent la pacienţii imunocompromişi (boli sistemice grave – HIV,SIDA, neoplasme in stadii avansate, etc.) şi la persoanele cu condiţii semnificative comorbide preexistente.

SIMPTOMATOLOGIA

  • durerile abdominale, care pot aparea brusc sau insidios, pot fi localizate sau difuze, cu aparitia ulterior al semnelor de iritatie peritoneala –“abdomenul de lemn” – rigiditatea peretelui abdominal
  • pareza abdominala se manifesta prin “linistea abdominala” la auscultatie si prin oprirea tranzitului intestinal
  • greata, varsaturi – la inceput alimentare sau bilioase, anorexie
  • febra sau hipotermie in stadii avansate de sepsis, tahicardie
  • icterul survine tardiv in evolutia peritonitei fiind cauzat de insuficienta hepatica din cadrul insuficientei multiple de organe

DIAGNOSTICUL

EXAMENE DE LABORATOR: hemoleucograma are valoare pentru diagnostic, deoarece releva de obicei hiperleucocitoza. Ureea, creatinina, bilirubina, transaminazele, ionograma sunt importante pentru a observa daca a aparut insuficienta multipla de organe.

Explorari imagistice: radiografia simpla abdominala pe gol este foarte importanta, deoarece poate arata prezenta pneumoperitoneului (prezenta aerului in cavitatea peritoneala), acesta putand sa apara datorita perforatiei unui viscer cavitar (stomac, duoden, intestin). Ecografia, examen de rutina in abdomenul acut evidentiaza colectii intraperitoneale lichidiene sau gazoase. Tomografia computerizata ofera date suplimentare, dar nu se practica de rutina datorita pretului ridicat. Punctia abdominala de asemenea poate extrage lichid purulent din cavitatea peritoneala confirmand diagnosticul de peritonita. Laparoscopia diagnostica ofera posibilitatea inspectarii intregii cavitati abdominale.
Diagnostic: aparitia brusca a durerii ce precede varsaturile anunta aparitia peritonitei. De obicei, apare durerea, apoi varsaturile si oprirea tranzitului. Examenul fizic deceleaza contractura abdominala, acesta fiind un semn sigur de peritonita. In general, pacientul este febril si prezinta hiperleucocitoza.

DIAGNOSTIC DIFERENTIAL

Se face cu numeroase afectiuni intra-abdominale care se confunda usor cu o peritonita, cum ar fi:

  • infarct entero-mezenteric
  • pancreatita acuta
  • ocluzie intestinala
  • adenita mezenterica
  • sarcina extrauterina
  • colici abdominale: nefritica, biliara
  • porfiria acuta intermitenta
  • infarct miocardic acut

TRATAMENTUL MEDICAL

Principiile generale importante in tratamentul infecţiilor intra-abdominale sunt: să se controleze sursa infecţioasa, sa se elimine contaminarea abdnominala (bacteriile si toxinele), sa se menţina sistemul de funcţionare al organelor, controlul procesului inflamator.

Tratamentul in peritonită este multidisciplinar, cu aplicarea complementară a intervenţiilor medicale, chirurgicale şi nonchirurgicale incluse în terapie: terapia sistemica cu antibiotice cu spectru larg, terapia intensivă, cu suport hemodinamic, pulmonar, renal şi nutriţie; tratament antiinflamator.

DRENAJUL NON-CHIRURGICAL SUB CONTROL IMAGISTIC

Drenajele ghidate sub control CT sau ecografic percutanat sunt eficiente si, in unele cazuri, definitorii. În unele cazuri, succesul include, de asemenea, capacitatea de a amana operatia până când procesul acut şi sepsisul sunt rezolvate şi o procedură definitiva nu poate fi efectuata in condiţii elective.

TRATAMENTUL CHIRURGICAL

Chirurgia rămâne o piatră de temelie in tratarea peritonitelor. Orice interventie chirurgicala ar trebui să abordeze primele doua principii in tratamentul infecţiilor intra-peritoneale: control precoce al sursei şi eliminarea bacteriilor si a toxinelor din cavitatea abdominală. Problema de sincronizare şi adecvarea de control sursei chirurgicale este extrem de important, deoarece o interventie necorespunzătoare, prematură, sau incorecta poate avea un efect preponderent negativ asupra rezultatelor (în comparaţie cu tratamentul medical).

LAPAROSCOPIA EXPLORATORIE

Laparoscopia, in ultimul timp, castiga teren in diagnosticul şi tratamentul infecţiilor abdominale, fata de laparotomia clasica (operatia deschisa).

Examinarea iniţiala a cavitatii abdominale prin laparoscopie poate determina etiologia peritonitei (perforatie de organ intraabdominal – ulcer perforat, colecistita acuta gangrenoasa perforata, apendicita acuta perforata, diverticul Meckel, etc).

DETALII POSTOPERATORII

Starea generala a pacientului ar trebui să se îmbunătăţească în mod semnificativ şi progresiv, în termen de 24-72 de ore de tratament iniţial (de exemplu, rezoluţia de semne şi simptome de infecţie, mobilizarea de lichid interstitial). Aceasta perioada de timp poate fi prelungita la pacienţii care sunt în stare critică semnificative cu disfuncţie multiplă de organe de sistem. O lipsă de îmbunătăţire trebuie să determine o căutare agresivă pentru o recurenta intraperitoneală sau noi procese infecţioase.

Pacienţii care necesită intervenţie chirurgicală pentru peritonită au un risc semnificativ crescut de infecţii chirurgicale şi de vindecarea rănilor.


Dr. Gabriel Matei
Absolvent al UMF "Carol Davila" din București (2003), medic primar chirurgie generală, competență în chirurgia laparoscopică avansată.
În contact deschis cu pacienții și permanent devotat ocupației profesionale.

© Dr. Gabriel Matei 2010-2018. hosting & realizare silverline.services

Scroll Up