Blog

ARTICOLE

Captura-de-ecran-din-2025-01-30-la-08.44.01-1200x1010.jpg

Momentul potrivit pentru operația de hernie hiatală și boala de reflux gastroesofagian (BRGE) depinde de mai mulți factori, inclusiv severitatea simptomelor, răspunsul la tratamentul medicamentos și prezența complicațiilor.

Indicații pentru operație

De obicei, medicul chirurg recomandă intervenția chirurgicală dacă:
✅ Simptomele persistă sau se agravează, în ciuda tratamentului cu medicamente (IPP – inhibitori ai pompei de protoni, antiacide, prokinetice).
✅ Hernia hiatală este mare și produce complicații (ex. esofagită severă, esofagul Barrett, sângerări, ulcere, dificultăți la înghițire).
✅ Refluxul acid afectează calitatea vieții (arsuri persistente, regurgitații, tuse cronică, răgușeală).
✅ Există risc de complicații severe (stricturi esofagiene, modificări precanceroase).
✅ Pacientul dorește o soluție definitivă pentru a evita tratamentul medicamentos pe termen lung.

Tipuri de operații

  1. Fundoplicatura Toupet sau Nissen  – partea superioară a stomacului este înfășurată în jurul esofagului pentru a preveni refluxul.
  2. Recalibrarea hxiatusului esofagian  –  hiatusul esofagian este strâns pentru a preveni alunecarea ( uneori este necesar folosirea unei plase speciale de întărire a pilierilor diafragmatici).

Când te operezi?

Dacă simptomele sunt severe și persistente, chirurgul  poate recomanda intervenția cât mai curând posibil. Dacă simptomele sunt moderate și controlabile, se poate încerca tratament conservator în continuare.

👉 Cel mai bine este să consulți un chirurg specializat în chirurgia herniei hiatale și BRGE pentru o evaluare personalizată.


Captura-de-ecran-din-2025-01-22-la-08.29.47-1200x1002.jpg

Hernia inghinală este o afecțiune comună care apare atunci când o parte a unui organ intern, de obicei intestinul, împinge printr-un punct slab al peretelui abdominal, în zona inghinală. Iată ce ar trebui să știi și ce pași să urmezi:


1. Consultă un medic specialist

  • Primul pas: Fă o programare la un medic chirurg. El va confirma diagnosticul și va evalua severitatea herniei.
  • Semne care necesită atenție urgentă: Dacă ai dureri severe, hernia devine dură, sensibilă, nu mai poate fi împinsă înapoi sau apare greață și vărsături, mergi de urgență la spital! Acestea pot semnala o hernie strangulată, care necesită intervenție chirurgicală imediată.

2. Tipuri de tratament

  • Hernie mică și fără simptome severe: Uneori, medicul poate recomanda monitorizarea și evitarea activităților care pot agrava hernia, cum ar fi ridicarea greutăților.
  • Hernie simptomatică sau mare: În majoritatea cazurilor, se recomandă intervenția chirurgicală pentru a preveni complicațiile.

3. Când să te operezi?

  • Dacă hernia provoacă disconfort, durere sau începe să se mărească, este indicată intervenția chirurgicală cât mai curând.
  • Chirurgia poate fi:
    • Laparoscopică (minim invazivă): Recuperare mai rapidă, cicatrici mai mici.

      – durerea postoperatorie este mai redus
      – timpul de revenire la activitatile zilnice este mai mic
      – ratele de recidiva sunt mai mici
      – rezultate estetice superioare
      – durata de spitalizare redusa
      – risc de infectii postoperatorii diminuat
      – posibilitatea descoperirii intraoperatorii a unei hernii inghinale bilaterale (10-15% din cazuri) si a tratarii cesteia pe aceleasi   mini-incizii cu efecte estetice foarte bune

      Fixarea atraumatica (cu adeziv biocompatibil) sau cu agrafe resorbabile a plasei reduce semnificativ durerea postoperatorie şi cronica.
      Vezi intervenția laparoscopică  efectuată de către Dr. Gabriel Matei

    • Deschisă (clasică): Este uneori necesară pentru herniile mari sau complicate.

4. Ce trebuie să faci înainte de operație?

  • Investigații preoperatorii: Analize de sânge, EKG, ecografie, alte investigații cerute de medic.
  • Pregătire fizică: Evită efortul fizic intens și informează medicul despre orice medicamente pe care le iei.
  • Fii bine informat: Discută cu medicul despre ce presupune operația, riscuri și perioada de recuperare.

5. După operație

  • Recuperare: Urmează indicațiile medicului – vei evita ridicarea greutăților și vei reveni treptat la activitățile normale.
  • Monitorizare: Informează medicul dacă apar dureri intense, febră sau alte simptome neobișnuite.

Dacă ai alte întrebări sau vrei să discutăm despre eventualele temeri sau nelămuriri legate de operație, sunt aici să te ajut!


Captura-de-ecran-din-2024-11-24-la-08.51.32-1200x676.jpg

Povestea unui pacient de 87 de ani cu acalazie esofagiană de peste 30 de ani

Domnul L.M, un bărbat de 87 de ani dintr-un oraș pitoresc din România, era cunoscut printre vecinii săi pentru voința de fier și optimismul care îl ajutaseră să depășească multe încercări ale vieții. Însă, în spatele zâmbetului cald, se ascundea o luptă zilnică, dusă în tăcere de mai bine de trei decenii: acalazia esofagiană.

Totul începuse pe la vârsta de 57 de ani, când a observat pentru prima dată că avea dificultăți la înghițirea alimentelor.

La început, crezuse că este doar o iritație a gâtului sau o problemă trecătoare. “Poate o răceală,” gândise el. Dar timpul trecea, iar mesele deveneau din ce în ce mai dificile. Mâncarea părea să se oprească undeva pe drum, iar el trebuia să bea apă din belșug pentru a o face să coboare. Mai târziu, chiar și lichidele îi dădeau bătăi de cap.

Medicul de familie i-a recomandat o vizită la un specialist, dar el, fiind genul de om care nu voia să-și lase treburile gospodărești, a amânat ani de zile. Între timp, și-a dezvoltat propriile strategii de a face față: mesteca foarte bine mâncarea, evita anumite alimente solide și nu mânca niciodată pe fugă. Deși pierduse câteva kilograme bune, era mulțumit că încă putea să-și continue viața obișnuită.

Abia după 20 ani, la insistențele copiilor săi,  a ajuns în sfârșit la un gastroenterolog.

Diagnosticul a fost clar: acalazie esofagiană, o afecțiune rară în care mușchii esofagului nu mai funcționau normal, iar sfincterul esofagian inferior (care face legătura cu stomacul) nu se mai relaxa pentru a permite mâncării să treacă. Medicii i-au explicat că afecțiunea sa era cronică și că, fără tratament, simptomele se puteau agrava.

Deși i s-a propus o intervenție chirurgicală,  a refuzat inițial, temându-se de complicații. “Am trăit cu asta atâția ani, pot trăi și de acum înainte,” le-a spus medicilor. În schimb, a acceptat tratamente mai puțin invazive, precum dilatarea pneumatica si injectarea de toxină botulinică, proceduri menite să lărgească sfincterul esofagian. Acestea l-a ajutat pentru o perioadă, dar simptomele reveneau după ceva timp.

La 75 de ani, a început să simtă și mai acut efectele bolii. Pierduse aproape 15 kilograme, avea arsuri stomacale frecvente și se simțea mereu obosit. Mâncarea devenise un chin, iar mesele erau însoțite de un disconfort imens. Uneori, mâncarea regurgita, mai ales noaptea, ceea ce îi afecta somnul și îi crea o teamă constantă de sufocare. Totuși, spiritul lui nu se lăsa învins. Refuza să se plângă și găsea mereu o cale să continue.

Abia la 87 de ani, după insistențele medicilor și ale familiei, a acceptat să fie supus unei intervenții chirurgicale numite miotomie Heller si funoplicatură Dor, care presupunea tăierea fibrelor musculare ale sfincterului pentru a facilita trecerea alimentelor în stomac. Operația a fost un succes, iar pentru prima dată după 30 de ani, el a putut să mănânce fără să simtă durere sau frică.

Astăzi, la 87 de ani, el povestește cu mândrie despre lupta sa. “A fost greu, dar n-am lăsat boala să mă doboare,” le spune el nepoților. “Dacă am învățat ceva, e că niciodată nu e prea târziu să cauți ajutor. Și că viața, chiar și cu obstacole, merită trăită din plin.”

Aceasta este povestea unui om simplu, dar extraordinar, care a învățat să înfrunte suferința cu răbdare și speranță.


Dr. Gabriel Matei

Medic primar chirurgie generală
Competență în chirurgia laparoscopică avansată.

© 2024 Dr. Gabriel Matei