CE ESTE FISURA ANALA?
Fisura anala reprezinta o ulceratie (ruptura) lineara,triunghiulara sau ovalara care apare la nivelul anusului.
Fisurile sunt o afectiune frecventa a anusului si a canalului anal si sunt responsabile de 6-15% din consulturile chirurgicale colorectale. Acestea afecteaza barbatii si femeile in mod egal, atat la tineri cat si la persoanele in varsta.

CARE SUNT CAUZELE FISURII ANALE?
Fisurile anale sunt datorate unui traumatism la nivelul anusului si canalului anal. Fisura anala poate fi cauzata de constipatie sau episoade repetate de diaree. Nasterea naturala, inserarea unui termometru rectal, clismele, endoscopul, in cursul colonoscopiei sau sonda de ecografie (in timpul ecoendoscopiei) pot duce la un traumatism suficient pentru a produce o fisura anala.

Localizarea cea mai frecventa pentru o fisura anala atat la barbati cat si la femei (90% din fisuri) este pe linia mediana la nivelul comisurii posterioare a canalului anal.
Alte cauze ale fisurilor anale sunt: boala Crohn, boli infectioase, inclusiv tuberculoza, infectii virale (citomegalovirus sau herpes), sifilis, gonoreea, chlamydia si virusul imunodeficientei umane (HIV).

CARE SUNT SIMPTOMELE FISURII ANALE?
1. durerea – care se agraveaza in timpul defecatiei (in sensul ca incepe in timpul defecatiei cu senzatie de arsura, mai mult sau mai putin vie; dupa defecatie urmeaza o perioada de liniste de cateva minute, apoi durerea reapare cu o intensitate sporita, uneori paroxistica). Durerea dupa defecatie poate fi de scurta sau lunga durata (in medie, 15-30 minute) ; cu toate acestea, durerea dispare de obicei intre scaune. Durerea poate fi atat de puternica, incat pacientii refuza sa elimine scaunului, ceea ce duce la constipatie care determina traumatisme suplimentare si agraveaza fisura. Durerea poate afecta mictiunea provocand disconfort la urinare (disurie), urinare frecventa sau incapacitatea de a urina.
2. sangerarea in cantitati mici (sange rosu)
3. mancarimea in zona anala (prurit anal)
4. prezenta unei formatiuni protruzive palpabile anale

DIAGNOSTICUL FISURII ANALE
Examenul clinic. Istoricul medical (anamneza) sugereaza de obicei prezenta fisurii anala si inspectia regiunii anale confirma prezenta acestei. Pentru a pune in evidenta fisura se recomanda ca bolnavul sa execute un efort mic de defecatie in timp ce examinatorul indeparteaza pliurile mucoase ale marginii anusului.
Tuseul rectal (sub anestezie) cu eversiunea mucoasei anale precizeaza existenta ulceratiei, dimensiunile sale si eventualele leziuni asociate.
O fisura anala acuta are aspect liniar, este superficiala situata cel mai frecvent in partea posterioara a canalului anal. Fisura anala cronica (veche) apare sub forma unei ulceratii (rupturi) profunde, in forma triunghiulara sau ovalara. Spre partea externa a canalului anal poate apare o proeminenta tegumentara numita impropriu “hemoroid santinela”, iar pe partea interna o alta proemineta numita papila anala hipertrofica.
Anuscopia. Consta in folosirea unui instrument ca un tub subtire si scurt si dotat cu iluminatie pentru a analiza canalul anal.
Colonoscopia. Daca este prezenta sangerarea rectala, o evaluare endoscopica folosind un tub rigid sau flexibil este necesara pentru a exclude posibilitatea unei boli mai grave a anusului si rectului. La pacientii cu istoric familial de cancer de colon sau cu varsta mai mare de 50 de ani (risc mai mare pentru cancerul de colon), se recomanda o colonoscopie care examineaza intregul colon.

TRATAMENTUL CHIRURGICAL
Tratamentul chirurgical este de obicei rezervat pentru fisuri anale acute care raman simptomatici dupa 3-4 saptamani de tratament medical şi pentru fisurile anale cronice.
Interventia chirurgicala se efectuaza sub anestezie locala sau rahianestezie. Sfincterotomia interna laterala stanga este principala (cu rezultatul cel mai bun) tehnica chirurgicala folosita pentru tratamentul fisurilor anale. Scopul unei sfincterotomii interne este de a reduce tensiunea sfincterului intern hipertrofiat, eliberand astfel tensiunea si permitand vindecarea fisurii.
In trecut sfincterotomia a fost efectuata pe linia mediana posterioara, acolo unde este fisura, cu sau fara fisurectomie. Cu toate acestea, incizia pentru sfincterotomie, de obicei, nu se vindeca pentru exact acelasi motiv pentru care fisura nu se vindeca. Sfincterotomia interna laterala efectuata corect presupune taiarea partiala numai a sfincterului intern; sfincterul extern nu este taiat şi nu trebuie să fie lezat.
Se practica o incizie mica in sfincterul intern anal, zona laterala stanga, ca sa reduca presiunea anala de repaus. Interventia propriuzisa este minora, cu o durata de 5-10 minute; disconfortul intraoperator pentru pacient este minim.
Are rezultate favorabile în 90% din cazuri, cu recidive pana la 11% si cu sechele de pana la 8% reprezentate de fistula si incontinenta.
De regula, nu exista restrictii postoperatorii,iar pacientul se intoarce la activitatea zilnica obisnuita in cea de-a doua zi postoperatorie.