Abordul laparoscopic in sindromul dureros de fosa iliaca dreapta
Sindromul dureros de fosa iliaca dreapta apare in situatiile in care, dupa efectuarea explorarilor clinice si paraclinice, nu se poate stabili cu certitudine carui organ din etajul hemiabdomenului drept, portiunea infraombilicala i se datoreaza suferinta clinica.
Problemele de diagnostic preoperator apar mai ales in cazul femeilor, rezultand din vecinatatea anatomica dintre apendice si organele genitale interne, semnele clinice asemanatoare si frecventa asemanatoare a afectarii lor in perioada activa genital (80%). Acest diagnostic se intalneste si la barbati, intr-un procent mult mai mic, varsta inaintata sau contextul clinic atipic ridicand suspiciunea unei suferinte nonapendiculare.
SIMPTOMATOLOGIE
- durere abdominala la nivelul fosei iliace drepte (dreapta jos)
- tulburari de tip dispeptic – greata, inapetenta, balonari, tulburari de tranzit intestinal
- tulburari menstruale, stare febrila, tulburari urinare
La femei, simptomatologia prezinta frecvent asocierea durere in fosa iliaca dreapta, cu sensibilitate in zona anexiala dreapta la examenul genital si probe biologice de inflamatie acuta, stabilirea diagnosticului de suferinta anexiala sau apendiculara fiind de multe ori imposibila.
ANALIZELE DE LABORATOR
Probele biologice evidentiaza in majoritatea cazurilor un sindrom inflamator acut – leucocite normale sau moderata leucocitoza (cresterea moderata a leucocitelor), asociind si modificarea altor teste biologice de inflamatie acuta (VSH, fibrinogen).
EXPLORARI PARACLINICE
Cea mai utilizata metoda de diagnostic – ecografia abdomino-pelvina – trebuie efectuata la toti pacientii cu simptomatologie sugestiva pentru sindrom dureros de fosa iliaca dreapta, si poate pune diagnosticul de apendicita acuta, patologie anexiala dreapta sau litiaza renala dreapta, sarcina extrauterina, etc.
Sindromul dureros de fosa iliaca dreapta poate avea drept cauze:
- apendicita acuta fiind cea mai frecventa in cazul barbatilor sub 50 ani (70%)
- sarcina extrauterina este cea mai frecventa si potential letala cauza la femei (test de sarcina pozitiv, cu cavitate uterina nelocuita la examenul ecografic ridica suspiciunea de sarcina ectopica, diagnosticul clinic fiind dificil in absenta complicatiei hemoragice)
- litiaza ureterala dreapta
- piosalpinxul drept
- chistele ovariene drepte voluminoase sau chiar torsionate, tumorile ovariene complicate
- boala inflamatorie pelvina (BIP) endometrioza sau torsiunea/necrobioza unui fibrom uterin subseros
- tuberculoza sau actinomicoza abdominala
- tumori enterale benigne
- tumori retroperitoneale
- sindromul aderential, necroza (torsiunea) unui segment epiplooic
- diverticulita de colon ascendent
- perforatii enterale prin corp strain – ingerat accidental sau migrat (de exemplu dispozitiv intrauterin migrat trans-uterin, DIU)
- torsiunea izolata a trompei uterine drepte
Utilizarea abordului minim invaziv (laparoscopia) permite atat precizarea diagnosticului, cat si tratamentul miniinvaziv al patologiei gasite intraoperator (apendicectomie, chistectomie, salpingectomie, enterectomie, etc.) si are avantaje indiscutabile: durere postoperatorie redusa, refacere postoperatorie rapida, reinsertie sociala rapida (cu doua saptamani mai repede decat in cazul chirurgiei clasice), posibilitatea efectuarii de efort fizic intens mai repede, riscul producerii unei eventratii postoperatorii – ruperea operatiei – scazand foarte mult, rezultat estetic superior (cicatricile postoperatorii sunt evident mai mici si rezultatul cosmetic este mult mai bun).