Blog

ARTICOLE

IMG_2493.jpg

Hernia hiatala apare cand o  parte a stomacului trece permanent sau intermitent prin hiatusul diafragmatic in torace.
Deşi herniile hiatale sunt prezente la aproximativ 15% din populaţie, ele sunt asociate cu simptome la doar o mica parte dintre cei afectaţi.
In mod normal, esofagul trece de la nivelul toracelui în jos, traversează diafragma şi intră în abdomen printr-o gaură în diafragm numita hiatus esofagian. Chiar sub diafragm, esofagul se alătură stomacului.
La persoanele cu hernii hiatale, deschiderea hiatusului esofagian este mai mare decât în mod normal şi o parte din stomacul superior aluneca în sus sau trece prin hiatus in torace.

Se crede că herniile hiatale sunt cauzate de :
– un hiatus esofagian mai larg decat de obicei, astfel favorizand alunecarea unei portiuni a stomacului in torace.
– scurtarea permanentă a esofagului (probabil, determinata de inflamarea si a unor cicatrici datorate refluxului sau regurgitarea sucului gastric acid), care trage stomacul
– sistemul mai slab de ancorare al esofagului la diafragma care permite esofagului şi a stomacului să alunece în sus.

Factorul declansator este cresterea presiunii intraabdominale secundar obezitatii, sarcinii, tumorilor abdominale, ascitei voluminoase.

 

  • tipul I (prin alunecare)
  • tipul II (prin rostogolire)
  • tipul III (mixte)
  • tipul IV (voluminoase)

Marea majoritate a herniilor hiatale sunt prin alunecare şi cele mai multe dintre ele nu sunt asociate cu simptome.
Cu cat este mai mare hernia cu atat cresc sansele ca ea sa fie insotite de simptome.
Când herniile hiatale prin alunecare produc simptome, acestea sunt aproape întotdeauna cele din boala de reflux gastroesofagian (BRGE) sau a complicaţiilor sale.

Simptomele bolii de reflux gastroesofagian (BRGE) includ:
-arsuri la stomac,
-regurgitare,
-greaţă,
-tuse,
-durere pneumonica prin aspirarea regurgitatiei.

Herniile hiatale sunt diagnosticate incidental când se face un examen radiologic sau endoscopic pentru a afla cauza unei dureri abominale superioare.
Endoscopia pune diagnosticul de hernie hiatala incidental, pacientul prezentindu-se pentru esofagite, esofag Barrett, gastrite, ulcere gastro-duodenale.
Pacientul este pus sa tuseasca voluntar, iar la endoscopie se observa o portiune gastrica care intra prin orificiul esofagian inferior.
Manometria esofagiana reprezinta o procedura folosita pentru a determina cat de bine functioneaza muschii esofagului.Cu ajutorul manometriei esofagiene sunt depistate tulburarile motorii de la nivelul corpului esofagian (peristaltica ineficienta sau absenta; contractii nonperistaltice) si de la nivelul sfincterului esofagian inferior (SEI) (presiune de repaus anormala; relaxare inadecvata la deglutitie).

Interventia chirurgicala pentru hernia hiatala sau boala de reflux gastro-esofagian (BRGE) este indicata pentru:

  • pacientii care prezinta efecte secundare la tratamentul medicamentos

  • pacientii care nu raspund la tratamentul medicamentos si la schimbarea regimului de viata

  • pacientii (in special tineri) care nu mai vor sa ia medicamente

  • pacientii care prezinta hernii hiatale mari

  • pacientii cu boala de reflux gastro-esofagian si esofag Barrett sau esofagita de reflux

  •  pacientii ce prezinta simptome extra-esofagiene :

    –manifestări respiratorii (de exemplu, tuse, respiraţie şuierătoare, aspiraţie);
    -manifestări ale urechii, nasului şi gâtului (de exemplu, răguşeală, dureri în gât, otite recurente);
    -manifestări dentare (de exemplu, eroziunea smalţului)

  • pacientele la menopauza cu osteoporoza

  • pacientii cu anumite probleme cardiac

    Pacientii trebuie sa fie informati de faptul că rata globală de satisfactie dupa interventia chirurgicala laparoscopicaeste de aproximativ 95%.

    Dintre toți pacientii care utilizează terapia medicamentoasa de întreținere, incidenta globala de adenocarcinom esofagian a fost de 3,93 %.
    Incidenta adenocarcinomului a fost crescuta și în rândul persoanelor fără boală de reflux gastro-esofagian care au utilizat IPP.
    De exemplu, incidenta globala în rândul participanților care utilizează terapia IPP de întreținere din cauza tratamentului de întreținere cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene și aspirină a fost 2,74%.

    În concluzie, utilizarea pe termen lung a IPP este asociată cu un risc crescut de adenocarcinom esofagian în absența altor factori de risc.

 

Când simptomele severe de reflux gastroesofagian persista după modificarea stilului de viaţă şi tratament medicamentos, chirurgia poate oferi ajutor.
In trecut, tratamentul chirurgical al bolii de reflux gastroesofagian necesita o incizie mare abdominala ceea ce presupunea  o perioadă lungă de recuperare.
Astazi, se utilizeaza abordul minim invaziv cu utilizarea unui laparoscop, a unui tub de iluminat şi de vizionare si a unor instrumente chirurgicale, care sunt introduse prin mici incizii in peretele abdominal pentru a efectua intervenţii chirurgicale minim invazive.
Pacienţii pot părăsi spitalul mai repede şi se pot recupera mai repede.

Operatia laparoscopica este tratamentul indicat pentru boala de reflux gastro-esofagian si herniile hiatale asociate.

  • incizii mai mici şi, prin urmare, cicatrici mai mici
  • timpul petrecut in spital este mai mic
  • un risc mai mic de infecţie sau sângerare după o intervenţie chirurgicală
  • timpul de recuperare mai mic
  • mai puţina durere
  • revenire la activitatile zilnice mai rapida

Postoperator, imediat, pacientii se pot mobiliza la toaletă și au voie să bea lichide.
În dimineața următoare, un mic dejun de consistenta moale poate fi consumat.
Durerea postoperatorie nu este de obicei severă și 2-3 zile de paracetamol +/- antiinflamatorii sunt de regula suficiente.
Spitalizarea, in acest caz, este de 2 -3 zile, iar recuperarea completa este de 10–14 zile.
In prima luna postoperator este recomandata alimentatie semisolida, pasata.
Dupa aceasta perioada, alimentatia va fi completa.

Vezi interventia chirurgicala laparoscopica efectuata de Dr. Gabriel Matei


Dr. Gabriel Matei

Medic primar chirurgie generală
Competență în chirurgia laparoscopică avansată.

© 2024 Dr. Gabriel Matei