loading...



Blog

ARTICOLE

Diverticulita.png

Diverticuloza reprezinta situatia in care se formeaza structuri saculare la nivelul pliurilor mucoasei intestinale (cel mai frecvent la nivelul colonului sigmoid). Inflamatia acestor diverticuli reprezinta diverticulita.

Cum se manifesta diverticulita?
Diverticuloza este deseori asimtomatica, astfel incat pacientii nu sunt constienti de prezenta diverticulilor.
Diverticulita (inflamatia diverticulilor) se manifesta prin :
– dureri abdominale intense, ce survin deseori in partea stanga a abdomenului (sediul durerii depinde de localizarea diverticulilor implicati)
– febra si cresterea markerilor de inflamatie (leucocite,VSH si proteina C reactiva).
Pacientii mai pot prezenta greturi, varsaturi, constipatie, diaree si/sau scaune cu sange.
In cazuri grave, poate surveni perforarea sau obstructia intestinala.

Triada clasica este: durere in fosa iliaca stanga (partea stanga a abdomenului), febra si hiperleucocitoza (cresterea numarului de leucocite-globule albe).

Cum apare diverticulita?

Diverticulii apar cand presiunea crescuta actioneaza asupra unei zone subtiri din peretele intestinului, in special daca persoana are probleme de tranzit intestinal (constipatie) sau foloseste prea des laxative.
Varsta  (pacientii peste 40 ani, din cauza scaderii elasticitatii peretelui intestinal)
Dieta saraca in fibre si bogata in grasimi  (diverticulita fiind rara in tarile in care predomina o dieta bogata in fibre alimentare)
Sedentarismul si obezitatea

Cum se diagnosticheaza diverticulita?

Diagnosticul diverticulitei este pus in urma examenului clinic la care se adauga investigatii suplimentare:
– analize de sange
– examen radiologic si examen CT abdominal – examinarea de electie in acest caz.
Colonoscopia este contraindicata in cazul diverticulitei.

Tratament diverticulita

In functie de severitatea inflamatiei si a proceselor infectioase si starea generala a pacientului tratamentul poate fi medicamentos sau chirurgical.
La pacientii cu diverticulita fara complicatii este indicat un tratament medicamentos cu antibiotice de spectru larg, timp de 7-10 zile.
Cei mai multi pacienti cu diverticulita acuta raspund la tratamentul medicamentos dar 15 -30% necesita interventie chirurgicala datorita complicatiilor dezvoltate sau a lipsei de raspuns la acest tratament.

Tratamentul chirurgical

Interventia chirurgicala este indicata la pacientii cu episoade recurente si agresive de diverticulita, in general dupa cel de-al doilea puseu acut de diverticulita sau in cazul complicatiilor – abces, peritonita, ocluzie intestinala.

Tipurile de interventii chirurgicale pot fi:
1. rezectia de intestin cu anastomoza primara (se poate face clasic sau laparoscopic)
2. rezectie intestinala cu colostomie

Rezectia (indepartarea chirurgicala a partii afectate a intestinului), urmata de reconectarea segmentelor sanatoase ale colonului (anastomoza) este interventia chirurgicala standard in cazul diverticulitei. In functie de extinderea inflamatiei, chirurgia poate fi traditionala sau laparoscopica.

Beneficiile in abordul minim invaziv  (laparoscopic)  sunt legate de trauma chirurgicală minora.
Inciziile mici, utilizate în chirurgia laparoscopică, sunt asociate cu dureri considerabil mai mici (medicamente antialgice mai putine postoperator), diasparitia mai devreme a ileusului postoperator (obstrucţia intestinală cauzată de paralizie temporară), reluarea mai repede a alimentatiei pe gura şi spitalizarea mai scurtă. Unele studii au remarcat mai puţine complicaţii după abordul laparoscopic.
De cele mai multe ori, durerea postoperatorie este legată de mărimea inciziei abdominale. Prin urmare, este logic că abordul laparoscopic, care utilizează incizii mici, este asociat cu mai puţină durere şi mai puţină nevoie de medicamente antialgice postoperator fata de abordul deschis clasic. Pacienţii care suferă o colectomie laparoscopica pot relua dieta orala mai devreme decât cei operati clasic, deschis.

Majoritatea studiilor au arătat că pacienţii cu colectomie laparoscopica sunt externati din spital cu 1-3 zile mai devreme decât pacienţii care suferă o colectomie deschisa,clasica.

Pacienţii cu abord minim invaziv au revenit la activitatea lor obişnuită, în medie, la două săptămâni după intervenţia chirurgicala, în timp ce pacienţii care au suferit o colectomie deschisa se întorc la activitatea lor obişnuită la aproximativ şapte săptămâni după intervenţia chirurgicala.

Rezectia cu colostomie (anus contra naturii) este efectuata in cazurile in care inflamatia extinsa nu permite reconectarea colonului la rect. Cateva luni mai tarziu, dupa vindecarea inflamatiei, chirurgul poate efectua o a doua operatie pentru a reconecta colonul la rect.


Laparoscopic-Hysterectomy.png

Histerectomia reprezinta procedura chirurgicala prin care se indeparteaza uterul. O histerectomie totală înseamnă că uterul şi colul uterin, parte a uterului care stabilizează uterul prin ataşarea la ligamentele mari din pelvis şi se continua cu vaginul, sunt eliminate.

Din punct de vedere istoric, histerectomia a fost efectuata fie printr-o incizie la nivelul abdomenului (orizontala sau o incizie verticala intre ombilic si osul pubian) sau, în cazul în care uterul nu este prea mare, o incizie în partea de sus a vaginului (histerectomie vaginala). Atunci când se face o incizie la nivelul abdomenului, nu doar pielea, ci si multe alte straturi trebuie să fie tăiate. Acest lucru produce o crestere semnificativa a durerii post-operatorii şi a timpului de recuperare. O histerectomie vaginala reduce durerea si timpul  de recuperare, dar poate fi efectuată doar la femeile care au un uter relativ mic şi nu au alte boli sau intervenţii chirurgicale anterioare care ar putea dezvolta un proces aderential. De asemenea, colul uterin trebuie să fie înlăturat într-o histerectomie vaginala.

Histerectomia laparoscopica  se realizează prin trei sau patru mini incizii: o incizie de un cm la nivelul ombilicului, cea de-a doua sub ombilic, şi doua incizii mai mici, în apropiere de oasele şoldului.

AVANTAJELE HISTERECTOMIEI PRIN ABORD LAPAROSCOPIC

  • estetice
  • recuperare rapida si timp de spitalizare redus
  • dureri postoperatorii minime
  • risc minim de dezvoltare a proceselor aderentiale
  • risc minim de dezvoltare a herniilor incizionale (eventratii)


HISTERECTOMIE TOTALA SAU SUPRACERVICALA?

La sfarsitul anilor ’90, a devenit populara tehnica  de indepartare a colului uterin, după ce câteva studii au indicat că funcţia sexuală după histerectomiile supracervicale a fost mai bună decât după o histerectomie totala.

Studii care să compare histerectomia laparoscopica supracervicala (lăsând col uterin în loc) şi histerectomia laparoscopica totala (scoaterea colul uterin, împreună cu uter) au fost publicate recent. Se pare că nu există, într-adevăr, nicio diferenţă în funcţia sexuala între cele două proceduri.
Daca o femeie are testul Papanicolau anormal  sau  prolaps de col uterin, ca urmare a naşterii copilului, este de preferat sa se faca histerectomie totala.
Daca o femeie nu are probleme cu statica  pelvină şi are o istorie de frotiuri Papanicolau normale, se poate opta pentru histerectomie supracervicala. Potenţialele consecinţe negative ale histerectomiei supracervicale includ posibilitatea dezvoltarii prolapsului, pentru un test Papanicolau anormal sau chiar cancer de col uterin.

CAND ESTE INDICATA HISTERECTOMIA LAPAROSCOPICA?
Patologia fibromatoasa uterina (fibroamele uterine) are o incidenta de aproximativ 40% in populatia de sex feminin, indiferent de varsta. Aceasta patologie are o componenta importanta genetica. Ele sunt aproape întotdeauna benigne, dar pot provoca sângerări menstruale foarte importante, sangerari intre perioadele menstruale, sau pur şi simplu dureri intense abdominale. O femeie poate avea unul sau mai multe formatiuni fibromatoase uterine. Cele mai multe histerectomii se fac pentru fibroame. În cazul în care fibromul uterin  este mare, o histerectomie vaginala poate fi dificil de efectuat. Histerectomia laparoscopica este posibilă, în general, în aceste cazuri, cu excepţia cazului în care uterul este enorm. Chiar daca uterul este foarte mare, terapia  medicamentoasa poate fi folosita pentru câteva luni pentru a micsora uterul si acest lucru sa faca posibila histerectomie laparoscopica.

Adenomioza este forma cea mai frecventa de endometrioza si se formeaza prin fixarea in profunzimea muschilor uterului a focarelor endometriozice, caz in care au loc modificari uterine: uter usor marit in volum, pereti ingrosati cu focare adenomiozice (tumorete, insule glandulare endometriale) in grosimea miometrului, in vecinatatea mucoasei sau in subseroasa. Adenomioza intereseaza in general tot uterul, mai rar numai o portiune a acestuia. Proliferarile endometriale pot penetra peritoneul visceral si astfel pot da nastere la endometrioza pelvina extinsa, cu aderente dense ale organelor genitale la rect sau la alte organe invecinate. Adenomioza se asociaza cu fibromatoza uterina in mai mult de 50% din cazuri, cu cancerul de corp uterin in 33% din cazuri sau cu endometrioza externa in aproximativ 70% din cazuri. Din nou, histerectomia laparoscopica este o soluţie bună pentru această problemă.

Hiperplazia este proliferarea mucoasei uterine. Hiperplazia poate provoca hemoragie abundentă şi între perioadele de sângerare. Dacă hiperplazia uterina este lasata netratata, aceasta se poate transforma in hiperplazie complexa. O femeie cu hiperplazicomplexa sau complexa cu atipii  este un candidat pentru o histerectomie laparoscopica. În general, este recomandat ca o histerectomie laparoscopica totala sa se efectuează în acest caz. Aderenţele  pelvine pot face o histerectomie vaginala dificila sau imposibila. Aderenţele  pot rezulta din interventiile chirurgicale anterioare, endometrioza sau infecţie.

CATEVA CUVINTE DESPRE TEHNICA CHIRURGICALA
Aceasta operatie se realizeaza sub anestezie generala. După ce pacienta este adormita, un manipulator uterin  este plasat prin vagin in colul uterin. Se face o mica incizie la baza ombilicului şi doua incizii mai mici sunt făcute în apropiere de oasele şoldului. Instrumentul optic este plasat prin incizia de la nivelul  buricului. Instrumentele care prind uterul, coaguleaza si taie  sunt plasate prin celelalte incizii mici. Uterul (cu sau fără trompele uterine) şi ovarele sunt eliberate de pachetele vasculare si alementele de sustinere (ligamente), dupa care se exteriorizeaza prin vagin. Transa vaginala este suturata laparoscopic sau pe cale vaginala. Cavitatea abdominala este bine verificata pentru orice sângerare, instrumentele sunt scoase şi gazul care a fost folosit pentru a umple abdomenul este golit. Inciziile sunt inchise cu suturi.

CE RISCURI EXISTA LA HISTERECTOMIA LAPAROSCOPICA?
Cele mai frecvente leziuni care au fost raportate în asociere cu această procedură includ leziuni ale anselor intestinale si a vezicii urinare, leziuni de ureter (tubul care face legatura intre  rinichi la vezica urinara) şi leziuni ale vaselor sangvine.

EXTERNAREA
Se face la 24-48 de ore de la operatie, daca evolutia postoperatorie este favorabila si daca nu este grevata de aparitia complicatiilor (durere, hemoragii, infectii, etc.), intr-un procent mic de cazuri.

RECUPERAREA DUPA OPERATIE
Majoritatea pacientelor se intorc la activitatea normala dupa cel mult doua saptamani. In prima saptamana, persista o sensibilitate dureroasa la nivelul plagilor postoperatorii.
Firele de sutura sunt scoase la 7 zile postoperator, iar daca sunt din material absorbabil nu necesita extragere.


epigastric-hernia.png

Hernia epigastrica reprezinta un defect al peretelui abdominal care implica exteriorizarea la nivelul epigastrului a unei portiuni de grasime sau a unui organ intern.

CARE SUNT FACTORII DE RISC?

La adulti, factorii care determina cresterea presiunii abdominale pot favoriza aparitia herniei epigastrice pot fi obezitatea, ridicarea de greutati, tusea cronica, sarcinile multiple, ascita (acumularea de lichid in abdomen).

CARE SUNT SIMPTOMELE HERNIEI EPIGASTRICE?

Principalul simptom al unei hernii epigastrice este aparitia unei umflaturi situata la nivelul epigastrului, de consistenta moale. Hernia epigastrica necomplicata nu este deobicei dureroasa.
Marimea herniei poate varia de la cativa milimetri pana la dimensiuni de ordinul centrimetrilor (hernii epigastrice netratate). Hernia epigastrica necomplicata poate fi impinsa inapoi in abdomen cu ajutorul degetului sau cand pacientul sta in pozitie orizontala (este reductibila).

CARE SUNT COMPLICATIILE HERNIEI EPIGASTRICE?

Hernie epigastrica incarcerata – continutul abdominal exteriorizat devine captiv si nu mai poate fi impins inapoi in interiorul abdomenului (hernia devine ireductibila).

Hernie epigastrica strangulata – apare atunci cand fluxul de sange pentru continutul abdominal din hernie se intrerupe.
Atunci cand un tesut nu reuseste sa primeasca suficient oxigen si substante nutritive, tesutul moare.
In aceste cazuri, abdomenul este destins si pacientii pot prezenta varsaturi, greata, febra si durere abdominala. Reprezinta o urgenta chirurgicala si pacientul trebuie sa primeasca imediat tratament de specialitate.

DIAGNOSTICUL HERNIEI EPIGASTRICE

In timpul examenului clinic, medicul va acorda o atentie deosebita pentru:

  • dimensiunea si forma herniei, aspectul abdomenului
  • se determina daca hernia este reductibila (se poate retrage inapoi in abdomen) sau nu
  • dimensiunea defectului parietal
  • se evalueaza hernia in pozitii diferite (in picioare si culcat)

Poate fi necesara o examinare radiologica sau o ecografie abdominala, in special daca hernia nu este reductibila.

CURA CHIRURGICALA A HERNIEI EPIGASTRICE

Interventia chirurgicala pentru hernie epigastrica se realizeaza cu anestezie locala sau anestezie generala.

Tratamentul chirurgical prin abord laparoscopic

Dupa ce pacientul este anesteziat (anestezie generala) interventia incepe prin realizarea a trei miniincizii.
Se repereaza sacul de hernie care este tras in cavitatea abdominala iar defectul peretelui abdominal este acoperit cu o plasa.
Dupa pozitionarea plasei, acesta se fixeaza cu agrafe resorbabile cu ajutorul unui aplicator de agrafe (SorbaFix), instrumentele se scot, iar inciziile se sutureaza.
Aceasta interventie chirurgicala,de obicei, nu necesita drenaj.

Tratamentul chirurgical – prin abord deschis Rives-Stoppa

Dupa ce pacientul este anesteziat, interventia incepe prin realizarea unei incizii, se evidentiaza sacul de hernie epigastrica care este introdus in cavitatea abdominala iar defectul peretelui abdominal este acoperit cu o plasa de intarire, permanenta si care impiedica sacul de hernie sa iasa.

Plasa este montata retromuscular, procedeu Rives-Stoppa. Dupa pozitionarea plasei, ea se fixeaza cu fire de sutura din acelasi material cu plasa sau cu agrafe metalice. Aceasta interventie chirurgicala, de obicei, nu necesita drenaj, iar ca ultim timp operator, se realizeaza sutura tegumentului cu fir intradermic, resorbabil.

EXTERNAREA

Se face la 24 de ore de la operatie, daca evolutia postoperatorie este favorabila si nu este grevata de aparitia complicatiilor (durere, hemoragii, infectii, etc.) – intr-un procent mic de cazuri.

RECUPERAREA DUPA OPERATIE

Majoritatea pacientilor se intorc la activitatea normala dupa cel mult doua saptamani. In prima saptamana, persista o sensibilitate dureroasa la nivelul plagii postoperatorii.

Activitatile care necesita prudenta imediat dupa operatia de eventratie (se recomanda purtarea unui brau abdominal) sunt: ridicatul din pat, stranutatul, tusea.

Firele de sutura sunt scoase la 7 zile postoperator, iar daca sunt din material absorbabil nu necesita extragere.


© Dr. Gabriel Matei 2010-2019

Scroll Up