Blog

ARTICOLE

boala-bilonidala.jpg

Boala pilonidala – tratament minim invaziv

Ce este boala pilonidala?

Boala pilonidală sau sinusul pilonidal reprezinta o afectiune inflamatorie ce apare ca urmare a acumularii firelor de par in tesutul subcutanat din santul interfesier (zona sacro-coccigiana). Unii pacienți au doar un chist, altii prezinta un traiect fistulos, altii pot dezvolta un abces (punga de puroi).

Care sunt simptomele bolii pilonidale?

De obicei pacienții prezintă o secretie ce contine sange si lichid purulent in zona interfesiera. Unii pacienti prezinta durere locala și uneori febră.

Cum se trateaza boala pilonidala?

In trecut, tratamentul bolii pilonidale implica îndepărtarea zonei infectate și lasarea gaurii create deschisă sau închiderea prin fire de sutura.

In ultimul timp a aparut o procedura numita – tehnica Bascom “cleft lift”, aceasta devenind “standardul de aur” în chirurgia bolii pilonidale, deoarece rezultatele sunt mult mai bune decât in abordarea tradițională.

Cum știu dacă am nevoie de o intervenție chirurgicală?

Aceasta este o decizie pe care o luati impreuna cu medicul chirurg. Nu orice pacient care are boala pilonidală are implicit nevoie de operație. În general, persoanele care au episoade frecvente de infecție sau abces trebuie sa se gandeasca la interventia chirurgicala pentru a beneficia de o inbunatatire a calitatii vietii.

Beneficiile  acestei interventii chirurgicale

Cele mai semnificative beneficii ale acestei proceduri chirurgicale pentru boala pilonidală în comparație cu chirurgia pilonidală tradițională de excizie este riscul mai mic de recurență ( recidiva, reaparitie).
Recidiva scade de la aproximativ 25% pentru chirurgia de excizie până la 5% pentru tehnica cleft-lift, Boscom.

Ingrijirea postoperatorie este extrem de importanta pentru asigurarea succesului interventiei chirurgicale.

Ingrijirea corespunzatoare postoperatorie si prevenirea reaparitiei chisturilor pilonidale consta in:

– indepartarea parul din zona chistului in mod regulat, dar este posibil sa fie necesar epilatul definitiv. Imediat dupa operatie se recomanda sa evitati cremele depilatoare deoarece acestea pot fi iritante.
– curatarea zilnica a zonei cu sapun cu glicerina, care tinde sa fie mai putin iritant.
– pastrarea zonei curata si uscata. Nu folositi pudre, uleiuri sau remedii din plante pe aceasta zona.
– evitarea sezutului prelungit pe suprafete dure.
– semnale de alarma postoperatorii-inrosire, umflare (edematiere), durere, exteriorizarea unui lichid tulbure ori sanghinolent sau febra.


chist_pilonidal.jpg

Chistul pilonidal este o afectiune inflamatorie a pielii din regiunea sacrococcigiana (zona dintre fese).
Boala este mai frecventa la barbati decat la femei.
In mod frecvent, apare la adultii tineri cu varsta intre 20 si 40 de ani, cu preponderenta la persoanele supraponderale, si care au firul de par de pe corp gros si rigid si la persoanele cu igiena deficitara.

CARE SUNT FORMELE CLINICE  CHISTUL PILONIDAL?

Chistul pilonidal – apare ca o formatiune localizata imediat lateral sau superior de santul interfesier, si poate avea aspectul unei gropite de mici dimensiuni (sinus pilonidal). La inceput este de dimensiuni mici (1-3 cm) si se mareste treptat.

Abcesul pilonidal – chistul pilonidal netratat se transforma in abces pilonidal, caz in care formatiunea devine foarte dureroasa. Tabloul clinic asociaza febra, frisoane, jena la mers si imposibilitatea de a sta pe scaun. Abcesul poate fistuliza (formeaza un canal anormal cu exteriorul) astfel se exteriorizeaza puroi, resturi de par si tesuturi.

Abesul pilonidal fistulizat – fistula pilonidala este o comunicare anormala intre cavitatea chistului si piele. Fistula pilonidala apare ca o complicatie a abceselor pilonidale. Pacientul acuza durere la nivelul pliului fesier si aparitia unei scurgeri purulente care pateaza lenjeria.

CHISTUL PILONIDAL – CAUZE DE APARITIE

Cea mai mare parte a chistelor pilonidale apar datorita incapacitatii firelor de par de a penetra pielea.
Organismul reactioneaza la firul de par ca la un corp strain si formeaza un chist in jurul parului.
O alta posibila explicatie este aceea ca intinderea sau deplasarea straturilor profunde ale pielii determina ruptura foliculului de par, sacul de la nivelul caruia se dezvolta firul de par. Ulterior, un chist se formeaza in jurul foliculului rupt.

Care sunt simptomele in chistul pilonidal?

Majoritatea chisturilor pilonidale nu se asociaza cu prezenta simptomelor (sunt asimptomatice), singurul semn al prezentei chistului poate fi o proemintenta mica pe suprafata pielii.

Uneori, chisturile pilonidale sunt insotite de jena dureroasa si secretii seroase intermitente.

Simptomele unui chist pilonidal infectat (abces) include:

– durere locala, permanenta cu caracter pulsatile
– jena la mers si imposibilitatea de a sta pe scaun
– tumefierea (umflarea) evidenta a regiunii santului interfesier
– inrosirea pielii
– febra (nu este un simptom frecvent) si frison
– scurgerea de puroi sau sange la nivelul unei deschideri a pielii (sinusul pilonidal) insotita de un miros urat.

DIAGNOSTICUL CHISTULUI PILONIDAL

Boala pilonidala nu ridica probleme de diagnostic datorita localizarii sale si caracteristicilor sale. Medicul chirurg poate stabili diagnosticul prin examinarea zonei sacrococcigiene.
In general, pacientul cu boala pilonidala este un pacient obez, cu pelvis ingust si sant interfesier adanc, cu pilozitate excesiva (in special par asru si cret) si cu o hiperactivitate a glandelor sebacee si sudoripare.
Chisturile pilonidale trebuie diferentiate deformatiuni tumorale (teratoame, etc.) care insotesc spina bifida, tumori osoase, angioame, lipoame, chisturile sebacee, etc.
Abcesele pilonidale pot fi confundate cu abcesele acute obisnuite, furunculele sau chisturile sebacee infectate.

TRATAMENTUL BOLII PILONIDALE

Incizia si drenajul abcesului pilonidal
Tratamentul initial pentru un abces pilonidal este de obicei incizia si drenajul acestuia.
Procedura se efectueaza sub anestezie locala, incizia la nivelul abcesului si drenajul lichidului (puroiul) si indepartarea firelor de par si al altor resturi.
Plaga care rezulta in urma interventiei trebuie pansata si de obicei se vindeca in doua pana la cinci saptamani. La aproximativ 50-60% din persoanele cu abces pilonidal acest tratament este eficient.
Incizia si drenajul nu vindeca boala, ci doar rezova episodul infectios (abcesul) ; bolnavul ramane in continuare purtator al leziunii pilonidale si trebuie ulterior supus interventiei chirurgicale radicale (excizie).

Excizia chistului pilonidal

Excizia presupune indepartarea intregului chist pilonidal, pana la tesut sanatos.
Excizia chistului se vindeca in 1-4 saptamani. Aceasta procedura se efectueaza sub anestezie rahidiana. Excizia se recomanda, in special, in cazul unui abces pilonidal recurent.
Dupa ce chistul si tesutul infectat sunt eliminate, rana poate fi lasata deschisa (metoda deschisa) sau cusuta (metoda inchisa).

Excizia fara sutura – plaga chirurgicala este lasata deschisa si necesita pansament, aplicarea unor substante ce favorizeaza granularea (inchiderea plagii din interior spre exterior). Aceasta metoda duce la vindecare intr-un timp mai indelungat, dar, de obicei, riscul de recurenta a bolii pilonidale este mai mic.

Excizia cu sutura primara – dupa eliminarea chistului si tesuturilor infectate, plaga se sutureaza. Timpul de vindecare este mai scurt cu aceasta procedura, dar exista un risc mai mare de recurenta a bolii pilonidale.

Ingrijirea postoperatorie este extrem de importanta pentru asigurarea succesului interventiei chirurgicale.
Ingrijirea corespunzatoare postoperatorie si prevenirea reaparitiei chisturilor pilonidale consta in:
– indepartarea parul din zona chistului in mod regulat, dar este posibil sa fie necesar epilatul definitiv. Imediat dupa operatie se recomanda sa evitati cremele depilatoare deoarece acestea pot fi iritante
– curatarea zilnica a zonei cu sapun cu glicerina, care tinde sa fie mai putin iritant. Clatiti zona bine pentru a indeparta orice reziduuri de sapun.
– pastrarea zonei curata si uscata. Nu folositi pudre, uleiuri sau remedii din plante pe aceasta zona.
– evitarea sezutului prelungit pe suprafete dure.

Semnale de alarma postoperatorii
-inrosire, umflare (edematiere), durere, exteriorizarea unui lichid tulbure ori sanghinolent sau febra.


Dr. Gabriel Matei

Medic primar chirurgie generală
Competență în chirurgia laparoscopică avansată.

© 2024 Dr. Gabriel Matei