loading...



Blog

ARTICOLE

fisura-anala.png

CE ESTE FISURA ANALA?
Fisura anala reprezinta o ulceratie (ruptura) lineara,triunghiulara sau ovalara care apare la nivelul anusului.
Fisurile sunt o afectiune frecventa a anusului si a canalului anal si sunt responsabile de 6-15% din consulturile chirurgicale colorectale. Acestea afecteaza barbatii si femeile in mod egal, atat la tineri cat si la persoanele in varsta.

CARE SUNT CAUZELE FISURII ANALE?
Fisurile anale sunt datorate unui traumatism la nivelul anusului si canalului anal. Fisura anala poate fi cauzata de constipatie sau episoade repetate de diaree. Nasterea naturala, inserarea unui termometru rectal, clismele, endoscopul, in cursul colonoscopiei sau sonda de ecografie (in timpul ecoendoscopiei) pot duce la un traumatism suficient pentru a produce o fisura anala.

Localizarea cea mai frecventa pentru o fisura anala atat la barbati cat si la femei (90% din fisuri) este pe linia mediana la nivelul comisurii posterioare a canalului anal.
Alte cauze ale fisurilor anale sunt: boala Crohn, boli infectioase, inclusiv tuberculoza, infectii virale (citomegalovirus sau herpes), sifilis, gonoreea, chlamydia si virusul imunodeficientei umane (HIV).

CARE SUNT SIMPTOMELE FISURII ANALE?
1. durerea – care se agraveaza in timpul defecatiei (in sensul ca incepe in timpul defecatiei cu senzatie de arsura, mai mult sau mai putin vie; dupa defecatie urmeaza o perioada de liniste de cateva minute, apoi durerea reapare cu o intensitate sporita, uneori paroxistica). Durerea dupa defecatie poate fi de scurta sau lunga durata (in medie, 15-30 minute) ; cu toate acestea, durerea dispare de obicei intre scaune. Durerea poate fi atat de puternica, incat pacientii refuza sa elimine scaunului, ceea ce duce la constipatie care determina traumatisme suplimentare si agraveaza fisura. Durerea poate afecta mictiunea provocand disconfort la urinare (disurie), urinare frecventa sau incapacitatea de a urina.
2. sangerarea in cantitati mici (sange rosu)
3. mancarimea in zona anala (prurit anal)
4. prezenta unei formatiuni protruzive palpabile anale

DIAGNOSTICUL FISURII ANALE
Examenul clinic. Istoricul medical (anamneza) sugereaza de obicei prezenta fisurii anala si inspectia regiunii anale confirma prezenta acestei. Pentru a pune in evidenta fisura se recomanda ca bolnavul sa execute un efort mic de defecatie in timp ce examinatorul indeparteaza pliurile mucoase ale marginii anusului.
Tuseul rectal (sub anestezie) cu eversiunea mucoasei anale precizeaza existenta ulceratiei, dimensiunile sale si eventualele leziuni asociate.
O fisura anala acuta are aspect liniar, este superficiala situata cel mai frecvent in partea posterioara a canalului anal. Fisura anala cronica (veche) apare sub forma unei ulceratii (rupturi) profunde, in forma triunghiulara sau ovalara. Spre partea externa a canalului anal poate apare o proeminenta tegumentara numita impropriu “hemoroid santinela”, iar pe partea interna o alta proemineta numita papila anala hipertrofica.
Anuscopia. Consta in folosirea unui instrument ca un tub subtire si scurt si dotat cu iluminatie pentru a analiza canalul anal.
Colonoscopia. Daca este prezenta sangerarea rectala, o evaluare endoscopica folosind un tub rigid sau flexibil este necesara pentru a exclude posibilitatea unei boli mai grave a anusului si rectului. La pacientii cu istoric familial de cancer de colon sau cu varsta mai mare de 50 de ani (risc mai mare pentru cancerul de colon), se recomanda o colonoscopie care examineaza intregul colon.

TRATAMENTUL CHIRURGICAL
Tratamentul chirurgical este de obicei rezervat pentru fisuri anale acute care raman simptomatici dupa 3-4 saptamani de tratament medical şi pentru fisurile anale cronice.
Interventia chirurgicala se efectuaza sub anestezie locala sau rahianestezie. Sfincterotomia interna laterala stanga este principala (cu rezultatul cel mai bun) tehnica chirurgicala folosita pentru tratamentul fisurilor anale. Scopul unei sfincterotomii interne este de a reduce tensiunea sfincterului intern hipertrofiat, eliberand astfel tensiunea si permitand vindecarea fisurii.
In trecut sfincterotomia a fost efectuata pe linia mediana posterioara, acolo unde este fisura, cu sau fara fisurectomie. Cu toate acestea, incizia pentru sfincterotomie, de obicei, nu se vindeca pentru exact acelasi motiv pentru care fisura nu se vindeca. Sfincterotomia interna laterala efectuata corect presupune taiarea partiala numai a sfincterului intern; sfincterul extern nu este taiat şi nu trebuie să fie lezat.
Se practica o incizie mica in sfincterul intern anal, zona laterala stanga, ca sa reduca presiunea anala de repaus. Interventia propriuzisa este minora, cu o durata de 5-10 minute; disconfortul intraoperator pentru pacient este minim.
Are rezultate favorabile în 90% din cazuri, cu recidive pana la 11% si cu sechele de pana la 8% reprezentate de fistula si incontinenta.
De regula, nu exista restrictii postoperatorii,iar pacientul se intoarce la activitatea zilnica obisnuita in cea de-a doua zi postoperatorie.


hemoroizi.png


Tratament hemoroizi prin interventie chirurgicala minim-invaziva
Hemoroizii reprezinta dilatatia varicoasa a plexurilor venoase din submucoasa anorectala, individualizata in doua portiuni, superioara sau interna si inferioara sau externa. Din acest punct de vedere, hemoroizii se impart in:

a) hemoroizi interni, dezvoltati din plexul rectal superior
b) hemoroizi externi, dezvoltati din plexul rectal inferior

Boala apare mai frecvent intre 30 si 60 de ani fiind determinata de staza sau hipertensiunea venoasa pelviana, combinata cu modificarile peretilor venosi din plexurile rectale (boli de colagen care in afara de hemoroizi pot da si varice hidrostatice, hernii, picior plat, etc.)

CINE ARE RISC SA FACA HEMOROIZI?


Persoanele predispuse la boala hemoroidala:
– factorii ereditari prezenti (istoric de boala hemoroidala in familie),
– constipatie, diareea, sedentarismul,
– limitarea activitatii fizice, consumul de alcool si alimente picante,
– unele boli (hepatita, ciroza hepatica, hipertensiunea arteriala), sarcina.

Diagnostic diferential (boli care se pot confunda cu hemoroizii) : papila anala hipertrofica, prolaps rectal, polipi fibroepiteliali anali, formatiuni tumorale rectale, dermatite perianale, fisuri anale.

SEMNE CLINICE
Rectoragiile (aparute in timpul sau dupa scaun), pruritul anal (mancarime in zona anala), jena la defecatie, secretiile sero-muco-purulente, prolaps si durerea.

CUM SE DIAGNOSTICHEAZA BOALA HEMOROIDALA?
Atunci cand tabloul clinic seamana cu cel descris mai sus, trebuie sa faceti o programare la medicul specialist chirurg care, prin intermediul unui tuseu rectal sau anuscopie, pune diagnosticul de hemoroizi externi sau interni, trombozati (umflati) sau sangeranzi. In general, in cazul rectoragiilor se recomanda efectuarea unei colonoscopii.

Clasificarea hemoroizilor

gradul 1 – produc sangerari fara durere la scaun, nu se vizualizeaza
gradul 2 – hemoroizii ies prin canalul anal in timpul scaunului, dar se reduc spontan
gradul 3 – hemoroizii ies prin canalul anal in timpul scaunului, dar se reduc numai manual (se introduc cu mana inapoi)
gradul 4 – prolapsul  hemoroidal (nu mai pot fi introdusi inapoi in canalul anal)

Complicatiile in lipsa tratament hemoroizi

In general, sunt doua tipuri:
– anemia datorata pierderilor cronice sau excesive de sange, care se manifesta prin paloare tegumentara, ameteli, lipotimii, s.a.m.d., si trombozele acute
– tromboza acuta la nivelul hemoroizilor interni reprezinta o situatie extrem de neplacuta, pacientul prezentand durere severa insotita de protruzia (dilatarea) hemoroizilor trombozati.

CUM SE TRATEAZA HEMOROIZII?
Tratamentul este complex si combina tratamentul conservator, laser si scleroterapia,aplicarea de ligaturi elastice cu metodele chirurgicale clasice.
Tratamentul conservator consta in regim igienodietetic (sporirea consumului de alimente bogate in fibre), tratament medicamentos (creme sau supozitoare), in cazul hemoroizilor grad 1.
Tratamentul chirurgical reprezinta solutia radicala corecta in cazul pacientilor cu hemoroizi, la care metodele conservatoare traditionale au esuat, iar indicatia tratamentului chirurgical se impune.

Interventia chirurgicala se efectueaza sub anestezie locala, rahianestezie sau anaestezie generala, si este de mai multe tipuri:

1. ligatura – excizia pachetelor hemoroidale (procedeu Milligan-Morgan)
2. hemoroidectomia submucoasa (procedeu Park)
3. hemoroidectomia inchisa (procedeu Ferguson)
4. hemoroidopexia cu stapler (procedeu Longo)
5. procedeul THD (hemoroidectomia Doppler ghidata transanala)
6. scleroterapia, crioterapia, aplicarea de ligaturi elastice.

CE TIP DE TRATAMENT HEMOROIZI SA ALEG?
Exista mai multe proceduri de tratament al bolii hemoroidale, unele realizeaza excizia hemoroizilor (avand cea mai mica rata de recidiva, unele provoaca eliminarea vascularizatiei hemoroizilor (benzile elastice) si necroza lor, iar altele provoaca sclerozarea lor prin substante chimice injectate la nivelul hemoroizilor.

Aplicarea ligaturilor alastice si metodele de scleroterapie sunt folosite pentru hemoroizii interni, in general gradul II, in timp ce metodele chirurgicale de excizie sau hemoroidopexie se folosesc pentru hemoroizii externi si cei interni complicati.

DUPA OPERATIE
Dupa interventia chirurgicala medicul chirurg trebuie sa va dea o lista de instruciuni postoperatorii care sa includa un regim igieno-dietetic, care sa cuprinda :
– o toaletare riguroasa la nivelul plagii,
– sa beti multe lichide (ceai, apa plata, scucuri naturale de fructe),
– sa mariti aportul de alimente bogate in fibre (fasole, varza, salata verde, sfecla, mazare, prune, struguri, etc.)


© Dr. Gabriel Matei 2010-2019

Scroll Up